- ţipiríg
- I.(bot.) s. m.II.(chim.) s. n.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
ţipiríg
Look at other dictionaries:
ţipirig — ŢIPIRÍG1 s.m. (bot.; regional) Pipirig. – cf. p i p i r i g. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŢIPIRÍG2 s.n. Clorură de amoniu (folosită la cositorirea aramei, în soluţia unor pile electrice şi în diferite reacţii chimice). – cf. scr … Dicționar Român
salmiac — SALMIÁC s.n. (chim.; rar) Ţipirig. [pr.: mi ac] – Din germ. Salmiak. Trimis de IoanSoleriu, 06.11.2007. Sursa: DEX 98 SALMIÁC s. (chim.) (pop.) ţipirig. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime salmiác … Dicționar Român
amoniac — AMONIÁC s.n. Gaz incolor, cu miros înţepător, înecăcios, obţinut din combinarea hidrogenului cu azotul, întrebuinţat la fabricarea acidului azotic, a îngrăşămintelor azotoase, a explozivelor etc. [pr.: ni ac] – Din fr. ammoniaque. Trimis de RACAI … Dicționar Român
clorură — CLORÚRĂ, cloruri, s.f. Sare a acidului clorhidric; combinaţie a clorului cu un element chimic sau cu o substanţă organică. ♢ Clorură de sodiu = sare de bucătărie. Clorură mercurică = sublimat corosiv. Clorura mercuroasă = calomel. Clorură de var … Dicționar Român
pipiric — PIPIRÍC, pipirici, s.m. (reg.) Om mic, slab şi pipernicit; stârpitură; prichindel, pitic. [var.: piperíg s.m.] Trimis de gall, 13.07.2008. Sursa: DLRM pipiríc (pipiríci), s.m. – Corcitură, stîrpitură. – var. pipiriu, piperig. Creaţie expresivă … Dicționar Român
pipirig — PIPIRÍG, pipirigi, s.m. Nume dat mai multor plante erbacee care cresc pe malul apelor sau prin locuri umede şi mlăştinoase: a) plantă cu tulpina înaltă, cilindrică, de culoare verde şi cu flori brune roşcate, îngrămădite în spice la vârful… … Dicționar Român
rogoz — ROGÓZ, rogozuri, s.n. Gen de plante erbacee cu tulpina în trei muchii, cu frunzele lungi şi cu flori monoice grupate în spice (Carex); plantă din acest gen. [var.: (reg.) răgóz s.n.] – Din sl. rogozŭ. Trimis de romac, 17.11.2008. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
rugină — RUGÍNĂ, rugini, s.f. I. 1. Substanţă brun roşcată, poroasă, sfărâmicioasă, care se formează prin oxidare pe obiectele de fier. ♦ Pojghiţă brună care acoperă uneori pietrele şi care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele. 2. Obiect… … Dicționar Român
solomiac — solomiác s.n. (reg.) 1. clorură de amoniu naturală, cristalizată, incoloră, galbenă sau roşie; ţipirig, salmiac. 2. cositor. Trimis de blaurb, 20.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
solomie — solomíe s.f. (reg.) 1. clorură de amoniu; ţipirig. 2. cositor. Trimis de blaurb, 20.12.2006. Sursa: DAR SOLOMÍE s.f. v. solomonie. Trimis de gall, 27.09.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
